„Da, vreau!”, îți zice Domnul

În atâtea seri la rând
Cât ai venit ‘naintea Mea,
Am auzit cum, suspinând,
Îmi spuneai cauza ta.

Plângeai că nu mai poți pe cale,
Că sunt multe bătălii.
Spuneai că ești singur pe mare,
Ce să faci că nu mai știi.

Mă întrebai de ce pe alții
Îi ajut neîncetat,
Iar tu rămâi fără speranță,
În necazuri înecat.

“Oare nu voiești Tu, Doamne?”
Îmi spuneai îndurerat.
“Chiar nu e și pentru mine
Ajutorul ce-ai de dat?”

Ba este, dragul Meu copil,
Am de dat și pentru tine,
Ajutor când tu, umil,
Mi-l tot ceri printre suspine.

Ba da, vreau, și de aceea
O să vezi în mari splendori
Ajutor în suferință,
Soarele de după nori.

Proslăvit-am în vechime
Numele Meu prin minuni,
Iar astăzi, și pentru tine,
Dau răspuns la rugăciuni.

Vreau, copile. Mergi în pace,
Căci de-acum s-a rezolvat
Tot ce te ținea pe ace,
De durere sufocat.

Dau chiar astăzi biruință,
În Numele preasfânt ce port!
Împlinesc a ta cerință
Ca să îți arăt că pot.

Pot să dăruiesc alin,
Peste orișicare rană.
Pot să aduc vindecare,
Pentru orișicare boală.

Pot s-alung valuri mărețe,
Ce par a te înghiți.
Pot să împlinesc dorințe,
Așa cum nu te-ai gândi.

În orice vale-ntunecoasă,
Pot s-aduc pe loc lumină.
Îmbrac în haină cea frumoasă
Orice pumn simplu de tină.

Fiindcă tu în ochii Mei
Nu te vezi fiind țărână,
Ci un fiu de mare rege,
Făcut cu Însămi a Mea mână.

Prin chipul Meu tu ai valoare,
Te iubesc, copile drag!
Deci cum să crezi că Eu dreptate
Ție nu am să îți fac?

Luptă doar! Luptă cu Mine!
Nu privi înspre vrăjmaș,
Iar atunci Eu pentru tine
O să distrug orice lanț.

O să-ți netezesc cărarea
Dacă vi-n odihna Mea,
Dacă Mie-Mi ceri salvarea,
Când plutești pe marea rea.

Da, vreau! Îți spune Domnul,
Vreau să vin să te ajut,
Vreau să trec cu tine drumul,
Să Îți fiu mereu Eu scut.

Vreau, copile!
Nu gândi
Că sunt prea sus pentru tine,
Că nu știu ce lupte ți.

Vreau, și am să vin să fac
Tot ce-mi ceri de-atâta vreme,
Ca să vezi că niciodat’
Tu nu ai de ce te teme.

Chiar prin valuri mânioase
De-ai să treci în drumul tău,
N-o să las să te răpească,
O să fiu Eu scutul tău.

Focuri mari de-ar fi din neant
Să răsară peste tine
Niciun fir de-al tău din cap
N-o să piară, să știi bine!

Căci la început, din lume
Te-am ales, tu ești al Meu!
Te chem astăzi pe-al tău nume,
Mântuit prin har mereu.

Oriunde viața te-ar purta
Peste-oceane și hotare,
La final, în ziua Mea,
Te-oi aduce, cu braț tare,

Fiindcă ai în cer un loc
Pregătit cu drag de Mine.
N-ascultă al lumii glas,
Plin doar de vorbe haine.

Ascultă doar Cuvântul Meu,
Cântări scrise, poezii.
Prin orice din jurul tău
Pot să îți vorbesc, să știi.

Ascultă doar, nu mai cârti,
Nu mai amâna credința.
Crede în Numele Meu,
Nu în tine-i biruința.

Rămâi lângă pieptul Meu,
Sfânt izvor de ocrotire,
Căci acum trimit din cer
Ajutor și pentru tine.

Amin!